Biserici ortodoxe brăilene vechi (1831 – 1945) (IV)

iulie 3, 2024 by

Istorie Locala

Istoria sa este îndelungată, astfel pe locul unde este actuala biserică a existat o altă biserică mai veche, construită imediat după eliberarea de sub turci în 1836, la concurenţa cu catedrala Sf. Nicolae. Construcţia a fost realizată pe cheltuiala a doi negustori bogaţi din oraş: Petre Boiangiu şi Cristu Ceacăru, primul fiind cel care i-a dat numele de Biserica Sfinţii Petru şi Pavel în cinstea patronului onomastic al său.

Pe lângă hramul de Sfinţii Petru şi Pavel ea mai are şi hramul de Sf. Marele Mucenic Gheorghe. Această biserică s-a dărâmat în anul 1872 din cauza tasării terenului.

Pe locul ei după ce s-a pregătit terenul a început construcţia în 1872, a actualei biserici, care va fi finalizată după nouă ani în 1881. Sfinţirea s-a realizat de către Episcopul Dunării de Jos Gherghişan în anul 1881, la 20 iunie. Noua construcţie s-a ridicat prin cheltuiala fiicei primului ctitor Petcuţa Petre Boiangiu cu sprijinul Primăriei Brăila şi prin înfiinţarea unei loterii publice. Patronul bisericii pe lângă Sfinţii Petru şi Pavel, mai este şi Sfânta Cuvioasă Paraschiva.

Biserica are în proprietate sa un Artemis de mare valoare şi vechime, el fiind sfinţit în 1818 de către Mitropolitul Proilaviei Antim şi care a fost dăruit bisericii de către sora acestuia, pe nume Dieleta, după desfiinţarea mitropoliei.[1] Biserica avea ca avere un han, numit „Poarta de Fier” în valoare de 100.000 lei, fapt confirmat în „Situaţia statistică a proprietarilor din oraş” întocmită de Primăria Brăilei în 1885.

Noua biserică a fost înzestrată cu două clopote realizate în Germania, pe lângă care se mai găseau şi două ceasuri foarte apreciate pentru precizie de locuitori oraşului, care erau în concordanţă cu clopotul cel mare al bisericii aflat într-una dintre turle.

Clopotul cel mic se găsea în cealaltă turlă şi era moştenire de la vechea biserică, el datând din 1836. Cele două clopote au fost rechiziţionate de comenduirea trupelor germane de ocupaţie, în 1917. Din această cauză preotul paroh Ştefan Bârzăneascu a solicitat sprijinul Primăriei Brăila de a interveni la comenduirea germană pentru a salva cel puţin clopotul cel mare al bisericii[2]. Intervenţia primăriei nu a avut însă nici un efect, germanii distrugând clopotele amândouă.

Cu toate că are aspectul de catedrală, biserica nu a îndeplinit această funcţie, datorită dezavantajului pe care îl are din cauza poziţiei pe o stradă dosnică şi a lipsei de spaţiu în jurul său.

De menţionat că în curtea bisericii se află şi Protoieria Brăilei.

Preot – paroh este Nelu Coroiu.

Adresa este str. Petru maior nr. 24.



[1] Nae A. Vasilescu, op. cit., p. 63.

[2] M. Mocioiu, S. Bounegru, Gh. Iovarschi, A. Vidis, op cit., p. 539.

Written By

Istorie Locala

Istorie Locala

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *